Din cand in cand oamenii isi mai improspateaza cutiuta. Acum a fost randul vecinilor mei de la 2. Mobila noua, gresie noua, zugraveala proaspata. Un pas mic si nesemnificativ pe scara vietii, pe care tot urcam, urcam. Lasam amintiri in urma, ne facem noi sperante pe care le punem undeva sus si incercam cu pasi repezi sa ajunge la ele si sa le transformam in realitate.
Jun 15th, 2005 at 14:14
Excelenta ilustratie/comentariu. Mi se pare ca aceasta aspiratie catre varful piramidei este caracteristica pt perioada prin care populatia urbana romana trece in prezent; toti vrand sa arate vecinilor si prietenilor lor ca au reusit, ca sunt aproape de acel varf, ajung sa isi iroseasca economiile cumparand diverse obiecte futile. iluzii. adevaratul progress vine din interior si nu prin acumularea de telefoane mobile si masini. tinerii au inteles bine ca trebuie sa alerge pentru a obtine ceva dar din pacate alearga in directia gresita.