Cred ca ieri, din cauza ploii si a vremii mohorate, culorile s-au hotarat sa cada toate pe pamant si sa lase loc griului. Asta, sau faptul ca ieri a fost 1 iunie si ca in Herastrau au fost serbari cu aceasta ocazie, m-a facut ca mergand de la Televiziune pana in Victoriei sa gasesc nenumarate baloane sparte.

Ar trebui sa fie zilnic un concert Faithless. Poate asa ne mai spune si noua cineva ca “The world is yours, it’s up to you what you do with it…”; sau poate “Bucharest, we’re sorry it took us so long, we promise we’ll be back as soon as we can.” A plouat, a nins, am tipat, am dansat, we came 1. Frumos.

Am trecut de nenumarate ori prin fata unui astfel de “adapost” dar nu cred ca l-am mai privit niciodata in acest fel. Sperante, regrete, fericirea, durerea, dorinte, toate se intalnesc acolo. Atatia oameni, atatea lumanari. Unele sunt aproape topite de tot, altele sunt de mult doar ceara lichida, unele inca mai ard. Sa avem grija de acestea din urma..

Nu se intampla de prea multe ori sa gasesc ceva frumos si ceva urat in acelasi loc. Si totusi acum le-am gasit de o parte si de alta a aceluiasi gard. Si ca mai intotdeuna in viata, mai intai a trebuit sa vad lumea descompunandu-se ca apoi sa imi amintesc ca mai exista totusi o speranta. La urma totusi asta conteaza: “The future’s bright, the future’s Orange” :D glumeam!