… incetul cu incetul aparatul devine un al treilea ochi, sau uneori singurul ochi prin care vad lumea. ceva care arata bine in realitate trebuie sa arate bine si inchis intr-un dreptunghi cu raportul intre laturi de 2 la 3, altfel nu va avea niciodata sansa sa fie imortalizat pe senzor (sau film).

pentru subiecti (”fotografiatii”) eu, fotograful, devin una cu aparatul, eu avand contact direct cu ei doar prin intermediul celui de-al treilea ochi de sticla. de multe ori si eu sunt nevoit sa ma vad in acelasi fel. oglinda este al patrulea ochi, care de undeva de parte ma priveste.