…sau Cimitirul Evreiesc din Varsovia. Senzatia pe care am avut-o vizitand acest loc a fost incredibila. Moartea la scara individuala isi pierde pur si simplu intelesul, pare mult prea neinsemnata. Aici nu e vorba de moartea unui om, sau a o mie de oameni, sau a zece mii de oameni, ci de moartea unui intreg popor. Chiar daca nu toti cei de aici sunt victime ale Holocaustului, cred ca vizitatea acestui loc te poate face sa intelegi dimensiunile acestei tragedii umane absolut ingrozitoare care s-a intamplat cu doar 60 de ani in urma. Sau cel putin acesta a fost efectul pe care l-a avut asupra mea.

Cineva a scris aici ca o plimbare intr-un cimitir ar fi prea dramatica pentru ea, pentru ca ea iubeste viata. Am putea sa punem si-un logo pe chestia asta ©i love life. Si eu iubesc viata si o plimbare intr-un cimitir nu ma face sa-mi schimb parerea, doar ca, pentru timpul cat sunt acolo, imi aduce aminte ca sunt la randul meu om. Am vazut locul de mai sus dintr-un autocar si mi-a atras atentia. Sunt foarte multe lucruri interesante din punct de vedere vizual, mai ales criptele vechi (de pe la 1800 unele dintre ele).Cimitirul Evanghelic-Luteran se afla pe Soseaua Giurgiului, la nr. 4 daca nu ma insel.

Singurul caine vagabond care cand nu va mai fi ii voi simti lipsa.