Cele peste 200 de poze facute m-au fortat sa creez o pagina dedicata pentru acest proiect. Toate imaginile plus cateva idei si concluzii pot fi vazute la www.dtailed.com/3m2. Dupa ce va uitati acolo va rog sa reveniti aici si sa scrieti gandurile, opiniile si criticile voastre aici. Sunt foarte interesat sa aud orice aveti de spus in privinta acetui proiect si a problemelor pe care le ridica.

“Multumesc” primariei si celorlalti organizatori pentru ca au fost suficient de nebuni sa organizeze acest eveniment si mi-au dat sansa (pe banii lor) sa fac aceste poze foarte relevante pentru ceea ce reprezinta cu adevarat Casa Poporului. Inchei cu o imagine care este poate si mai relevanta in acest sens. Concluziile le trageti voi.

Update: am adaugat o lista cu locurile vizitate pana acum in sidebar.

Mi-am dorit de foarte mult timp sa pot realiza un proiect foto la scara mare in Romania, insa pana acum nu am avut fondurile necesare. In aceasta vara, cu sprijinul Fundatiei Ratiu, voi putea realiza acest proiect.

Sunt foarte multi cei care sustin ca avem o tara nemaipomenit de frumoasa, fie ca e vorba de munti, paduri, Delta Dunarii sau de Marea Neagra. Acest taram de vis este locuit de oameni calzi si primitori, creativi si inteligenti, care te intampina mereu cu bratele deschise. Toate campaniile de genul “Eterna si fascinanta Romanie”, “Romania, mereu surprinzatoare” sau mai nou “Romania: Fabulospirit” s-au bazat pe aceste valori. Pe langa toti visatorii de mai sus, sunt la fel de multi cei care critica aspru o Romanie saraca si murdara, cu oameni necivilizati, care incearca mereu sa te-nsele si care nu pot vedea mai departe de ziua de azi cand vine vorba de propriul interes financiar. Ambele variante sunt intr-o oarecare masura adevarate, insa nici una nu ia in calcul procesul de transformare extrem de accentuat in care se afla tara noastra.

Timp de 3 luni (Iunie, Iulie si August 2007) voi incerca sa documentez in mod obiectiv cat mai multe locuri din cat mai multe zone din Romania. Imi doresc ca la sfarsitul acestor 3 luni sa reusesc sa inteleg mult mai bine ce inseamna Romania anului 2007, dar mai ales sa iti pot arata tie si tutoror celor care citesc aceste randuri locurile in care am fost si povestile lor. In perioada de desfasurare, proiectul va avea un site propriu ce va fi actualizat cu noi imagini pe masura ce acestea apar.

Pana sa pornesc la drum, am insa nevoie de ajutorul tau. Chiar daca am inceput si voi continua sa caut posibile destinatii, sunt convins ca sunt multe locuri de care exista riscul sa nu aflu niciodata. Prin urmare, daca crezi ca stii un loc care consideri ca merita vazut fie pentru ca este interesant, ciudat, frumos, groaznic de urat, total iesit din comun sau din oricare alt motiv, lasa un comentariu cu o scurta descriere a acestuia impreuna cu zona sau localitatea in care se afla. Alternativ, imi poti da un mail la proiectromania@dtailed.com. Multumesc :)

PS: Daca poti promova in orice fel acest proiect si mai ales apelul din ultimul paragraf, iti multumesc foarte mult. Vei fi adaugat la lista de parteneri de pe siteul proiectului, atunci cand acest va exista.

In urma cu cateva saptamani, iesind din casa, am vazut bradul din prima poza. Am scos aparatul, i-am facut poza si mi-am continuat drumul. Mi-a iesit un altul in cale, apoi inca unul, si tot asa pana cand o poza s-a transformat in 3 zile de mers prin Drumul Taberei.

A trecut o luna de la Craciun, am mancat, am baut, am primit si am facut cadouri. Si cu ce am ramas? Craciunul pleaca si se duce, brazii aruncati raman. Din pacate cele 50 de poze de-aici sunt doar o treime din intregul reportaj: cam 150 de poze, 2-3 sute de brazi si asta doar in Drumul Taberei. Daca luam in calcul tot Bucurestiul cred ca ar iesi o padure destul de mare. Daca privim la scara nationala sau globala e deja foarte trist. Mai mult, felul in care brazii erau aruncati m-a facut de multe ori la gropi comune si sa fac o analogie intre cazul de fata si un masacru.

In afara de catastrofa ecologica, in cazul Romaniei mai intervine si nesimtirea oamenilor care desi se plang ca traiesc in conditii proaste nu fac decat sa le inrautateasca, aruncand absolut orice in fata/spatele sau chiar langa scara/zidurile blocului.

Ce e de facut? Daca in privinta nesimtirii romanilor s-ar putea face multe, in privinta brazilor taiati solutiile nu sunt atat de evidente. In conditiile in care anual se taie miliarde de copaci la nivel mondial, o parte a omenirii continua sa intretina acest obicei doar de dragul de a o face. Daca Craciunul ar fi pe bune, nu ne-ar trebui nici brad, nici cadouri si nici mancare in cantitati ridicole. Dar chestiile astea sunt intiparite prea adanc in mintile oamenilor asa ca daca vine unul ca mine si scrie asta o sa fiu luat ca rebel fara cauza sau nebun si nimic mai mult. Si nici eu, cel putin momentan, nu fac nimic altceva decat sa fac poze si sa scriu, fara sa previn nimic in mod concret.

In timp ce faceam pozele m-am intalnit cu un tip care mi-a spus ca el e directorul ADP (Asociatia Domeniului Public) Sector 6 care m-a intrebat de ce fac pozele. Pentru ca n-am fost prea dornic sa vorbesc cu el, a ras zicand ca le fac doar de dragul de a arata ca asa sunt brazii. Luand chestia asta ca exemplu, cred ca cel mai important pentru fiecare dintre noi e sa privim orice problema la o scara mult mai mare decat blocul sau cartierul nostru si sa intelegem ca brazii astia taiati nu sunt doar gunoi ce trebuie curatati de pe domeniul public. Mai departe depinde de fiecare in parte ce e dispus/isi permite sa faca.

PS: Ca urmare a unor comentarii primite, trebuie sa adaug ca, din punctul meu de vedere, faptul ca brazii sunt crescuti special pentru a fi taiati e la fel de grav si pierderea e la fel de mare. Iar prostia oamenilor e si mai mare.

In urma cu cateva zile, am reusit sa ajung in Constanta/Mamaia. Imi dorisem de mult timp sa pot face poze la mare iarna, chiar daca anul acesta nu prea avem partea ce o iarna in adevaratul sens al cuvantului. Era evident ca nu voi gasi prea multa lume si ca multe din caldiri vor fi inchise, insa ceea ce aveam sa gasesc m-a luat prin surprindere.

Cred ca absolut toate cladirile erau inchise, zona parand abandonata in graba ca urmare a unei alarme de uragan/dezastru nuclear. In afara de multi caini si muncitorii care se faceau ca lucrau la unele hoteluri am fost mai mult sau mai putin singur. E de neinteles (desi in Romania nu mai ma mira nimic) cum toata statiunea este pur si simplu abandonata, de cele mai multe ori intr-o mare bataie de joc. Probabil ca intr-o alta tara s-ar fi incercat valorificare acestor resurse si in anotimpul rece, insa la noi oamenii cred ca e un efort prea mare. Mi-l si imaginez pe Mazare (primarul Constantei pentru cei care nu stiu) laudandu-se cu ce-a facut el din Mamaia. Ar fi foarte interesant sa-l aud ce-ar avea acum de zis.

Manechinele abandonate prin magazine aratau destul de sinistru in acest context, amintind ca cu doar cateva luni in urma chiar traiau oameni in aceste “ruine”.

Aripa din dreapta a cladirii cazinoului era insa in starea cea mai jalnica. O renovare a locului a fot inceputa cu ceva timp in urma, insa procesul nu a fost niciodata dus la bun sfarsit. Locul e acum folosit in multiple feluri, ca toaleta publica, groapa de gunoi si hotel pentru ratacitii fara bani.

Am plecat din Mamaia gandidu-ma ca peste cateva luni oamenii se vor intoarce totusi, vor curata cacatul si vor da cu vopsea pe ziduri, considerand ca “standardul de calitate” e suficient pentru ca ei sa faca bani pe spinarea romanilor prosti care vor invada “perla litoralului romanesc”.

Va las cu ceea ce a ramas din clubul Megalos.

Can you feel the bass? Eu nu prea.

…sau Cimitirul Evreiesc din Varsovia. Senzatia pe care am avut-o vizitand acest loc a fost incredibila. Moartea la scara individuala isi pierde pur si simplu intelesul, pare mult prea neinsemnata. Aici nu e vorba de moartea unui om, sau a o mie de oameni, sau a zece mii de oameni, ci de moartea unui intreg popor. Chiar daca nu toti cei de aici sunt victime ale Holocaustului, cred ca vizitatea acestui loc te poate face sa intelegi dimensiunile acestei tragedii umane absolut ingrozitoare care s-a intamplat cu doar 60 de ani in urma. Sau cel putin acesta a fost efectul pe care l-a avut asupra mea.

Tramvaiul 41 este, in opinia mea, unul dintre cele mai folosite (daca nu cel mai folosit) mijloc de transport din Bucuresti. Dupa “modernizare” se pare ca poate transporta peste 100.000 de oameni pe zi (informatie de pe net).

Viata mea a fost in multe momente legate de acest mijloc de transport. Cu el am mers la cursuri de inot la Tineretului, la Centrul de Pregatire in Informatica de la Miciurin, la tenis la Steaua, in Herastrau, mai apoi la liceu si de foarte multe ori cu el m-am intors acasa. Cu toate acestea, pana in aceasta vara, nu am parcurs niciodata tot acest drum pe jos. Pozele care urmeaza infatiseaza, in marea lor majoritate, locuri pe care oricine le poate vedea din tramvai sau care oricum se afla la foarte mica distanta de linia in sine.

Dedic aceasta serie tuturor celor care au mers vreodata cu tramvaiul 41, oameni cu care poate nu am altceva in comun in afara de acest lucru. Numai bine tuturor.

“Baneasa, orasul creste pentru tine”. Cam asta ar fi motoul de pe siteul noului cartier “ultramodern” al Bucurestiului. S-ar putea intr-adevar sa creasca pentru unii sau mai ales pentru buzunarele lor, insa pana una alta foarte multi pomi au fost taiati pentru realizarea acestui “maret” proiect. Mai rau, am inteles ca si terenul de pe cealalta parte a DN1 a fost vandut asa ca s-ar putea sa mai fie taiati multi alti copaci. Totul ar fi relativ ok daca am avea certitudinea ca cineva urmeaza sa-i replanteaza, insa pana acum nimeni nu s-a agitat prea mult sa faca asta in nici o zona a orasului. In afara de cativa pomi pusi de ochii lumii prin centru, nu cred ca s-au facut alte efortui in acest sens. Ce se intampla mai departe? Depinde de fiecare dintre noi.