Si nici macar n-am editat pozele, atat de frumos este in realitate :p

re_luare

pentru o zi
sambata 19_01_2008

elena ciobanu
mircea nicolae
tudor prisacariu

trei tineri artisti ocupa temporar un loc abandonat, care devine pentru o scurta vreme spatiu de expozitie. la nivel individual, se re_iau in considerare semnificatiile pe care le poarta obiectele, povestile locurilor si obiceiurile autohtone.

la o scara mai mare, este vorba de un exercitiu de re_luare in posesie a spatiului orasului si de re_popularea, fie ea si temporara, a unui loc care odata a fost o parte integranta din el.

—-

locul se afla intre Biblioteca Nationala, Camera de Comert, fostul bloc Connex si bulevardul Unirii. se poate ajunge foarte usor din Piata Unirii, fiind prima statie de autobuz mergand inspre Piata Alba Iulia. puteti vedea locatia exacta pe google maps la acest link.

ora 16_00 este trecuta cu caracter informativ. sunteti chiar incurajati sa veniti mai repede, insa tineti cont ca una din lucrari va fi vizibila doar pe intuneric.

ps: daca inca mai aveti in casa sau vedeti pe drum un brad aruncat, va rog sa il aduceti cu voi.

the camel has the key

Tensiunea dintre blocuri atinge cote alarmante :P Textul se continua si pe geamurile laterale: “Iesi la dat zapada!”

Ma uit aproape zilnic la stiri, insa fiind plecat din Bucuresti pentru o saptamana, nu prea am mai facut acest lucru in acest timp. Prin urmare, in necunostinta de cauza am fost surprins ca la ora 9 sa mi se spuna in gara din Predeal ca desi mi se pot vinde bilete (fara loc), sansele sa ajung in Bucuresti cu mai putin de cateva ore intarziere sunt minime din cauza zapezii. “Jucand periculos”, ne suim totusi in trenul groazei, Rapidul 826.

In tren zvonuri de genul: zapada de 1m in Bucuresti, trenuri plecate de la ora 6 inca nu au ajuns, viscoleste de nu se vede nimic, nu mai ajungem acasa, o sa murim cu totii, etc.

Pana la Ploiesti totul bine si frumos. La Ploiesti stationam cam 1 ora.

Avansam cateva minute pana la Brazi. Dupa care stam cam 30.

Aceeasi poveste la Crivina.

Si la Peris.

“Cosmarul” se incheie (cel putin pentru noi) la Buftea, unde reusim (dupa chinuri groaznice) sa ajungem la Ame.

Multe din cele spuse mai sus sunt, evident, exagerari. In afara de faptul ca a trebuit sa stam in picioare in mare parte din timp (neavand loc), situatia nu a fost nici pe departe atat de dramatica. Multa lume a avut insa tendinta sa dramatizeze si apoi din gura in gura sa distorsioneze putinele informatii existente.

Ajungand in cele din urma in Bucuresti, am constatat ceea ce banuiam si anume ca, desi zapada este intr-adevar foarte multa, situatia nu este nici pe departe atat de critica. Mi-am adus aminte de copilarie cand ierni de acest gen erau ceva obisnuit si erau zile cand nu mergeam la scoala din cauza asta. Intre timp, mass-media a creat o psihoza in randul oamenilor, transformand o ninsoare abundenta intr-un eveniment dramatic care ar putea genera o rascoala impotriva autoritatilor. Din proprie experienta stiu ca un strat de cativa cm de zapada a creat haos in Londra. In conditiile astea, cei 40-50cm din Bucuresti nu aveau cum sa nu dea totul peste cap cel putin la fel de rau.

Relaxati-va oameni buni!

Avem cel mai mare “brad” si cel mai mare patinoar din Europa. Pacat ca Europa nu stie de ele.